Vara este sezonul din an cel mai aşteptat. Totuşi, căldura de afară creează multe probleme oamenilor. În căutarea celei mai bune metode de salvare de caniculă, doctorul chinez Hao Chun Yuan recomandă să mâncăm cât mai multe roşii sau castraveţi.

Vara, din cauza temperaturilor ridicate, transpirăm excesiv. Pentru a evita deshidratarea organismului, trebuie să bem cât mai multe lichide. Ideal ar fi să bem cît mai des şi nu în cantităţi mari. Atenţie însă, nu sunt recomandate băuturile foarte reci.

Prin transpiraţie se elimină şi unele elemnte vitale pentru organism. Unul este potasiul, care participă la buna funcţionare a inimii şi sistemului nervos. Pentru a ne suplini rezervele de potasiu, trebuie să mâncăm soia, cartofi, spanac şi ţelină, care conţin potasiu. Dintre fructe, bananele şi mandarinele.

Castraveţii conţin multă apă, la fel şi pepenele galben. La 500 de grame, aceştia conţin 450 mililitri. Ca să ne ferim de oboseală, trebuie să mâncăm roşii, vinete sau salata verde. De altfel, roşiile sunt foarte apreciate în China, mai ales în stare crudă, sub formă de salată.

Roşiile fac parte din categoria legumelor reci, acri şi acţionează la stomac, splină şi ficat. Elimină căldura din organism şi echilibrează funcţiile ficatului. În 100 g de roşii se găsesc 11 mg vitamina C, de 2,5 ori mai mult decât în mere, de exemplu. S-a descoperit că roşiile au şi proprietăţi anticancerigene.

În speranţa că aceste sfaturi vor ajuta la canicula ce ne sufocă tot mai mult, vă urez, în continuare, o vară plină de răcoare.

Am dat recent de un video pe msn.bc. Nu am căutat înadins acaesta, dar ce am văzut m-a marcat. Cred că trebuie văzut. E un material ce dă de gândit..

Un studiu recent arată că savanţii au elaborat un medicament ce poate preveni apariţia şi dezvoltarea cancerului mamar. Acest medicament se administrează celor care au în familie persoane ce au suferit de această maladie.

Mai multe femei, care au moştenit genele cancerogene, au declarat că au decis să urmeze mastectomia (extirparea glandei mamare), ca măsură preventivă, împotriva bolii.

Savanţii speră ca această “vaccină” să acţioneze timp de 10 ani. Genele cancerogene, ce trec de la mama la fiică sunt responsabile de 2 000 , din cele 44 000 de cazuri înregistrate în fiecare an în Marea Britanie.

Testele iniţiale au arătat că , medicamentul cunoscut ca AGO14699, poate avea efecte secundare ca alte tratamente contra cancerului, incluzând durere, greaţă şi pierdrea părului.

Testele care au fost făcute pe pacienţii din New Castle arată că acţionează asupra punctelor mai slabe ale genelor ereditare ale cancerului.

Celulele cancerogene se pot fixa prin două metode: de sine stătător sau multiplicându-se. Dar celulele cancerogene au doar un singur mod de creştere, prin multiplicare.

Medicamentul blochează acest mecanism prin stoparea multiplicării celulelor tumorii.

Cercetătorii menţionează faptul că acesta poate fi folosit la tratarea altor forme de cancer, inclusiv prostata şi pancreatita. Totuşi se vor face şi alte cercetări continua.

Acest material este scris acum o săptămână. Dar nu prea am avut timp să-l postez. Deşi informaţia respectivă, cred că merită luată în seamă.

Am avut-o ca oaspete, în cadrul Şcolii noastre, cum îi spunem, pe Antoniţa Fonari. Este persoana care ştie poate cel mai multe despre ONG-uri decât oricare altă persoană implicată în acest domeniu. Ea ne-a povestit despre o iniţiativă destul de curajoasă şi interesantă, în acelaşi timp, în cadrul campaniei de pervenire a fumatului. Au împărţit fluturaşi sub formă de chiloţi de damă şi bărbat. Fiecare avea cîte un mesaj, adresat persoanei fumătoare. Era ceva neobişnuit pentru sociaetatea noastră, cred. Dar ceea ce m-a făcut cu adevărat să public acest material este un articol despre daunele fumatului.

Un studiu recent publicat de dailymail.co.uk se menţionează că bărbaţii fumători pot pune în pericol sănătatea viitorilor copii, nepoţi. substanţele toxice, care intră în ţigări pot provoca schimbări în structura ADN-ului. Aşa deci, deşi copiii nu fumează, au de suferit de pe urma fumului de ţigară inhalat de părinţii lui. Rupturi ale coloanei sau malformaţii ereditare ale feţii, sunt doar două dintre maladiile de care pot suferi micuţii.

E cunoscut faptul că stilul de viaţă a mamei afectează, în mod direct ,dezvoltarea copiiilor. Dar, în urma acestui studiu, savanţii au ajuns la concluzia că şi modul de viaţă al tatălui are, de asemenea, un rol important.

Trebuie de schimbat ideea că bărbaţii au un rol mai puţin important la crearea şi dezvoltarea noii generaţii. Acesta ar trebui să-i pună pe gânduri pe tinerii care vor să întemeieze o familie şi doresc copii.

În anotimpul rece, durerile de cap sunt mult mai frecvente decât în alte perioade ale anului. Frigul influenţează direct apariţia lor, dar şi indirect, prin afecţiunile pe care le provoacă sau le agravează.

Viroze

Virozele respiratorii şi gripa sunt printre primele motive de apariţie a durerilor de cap în acest anotimp. Durerea este adeseori simptomul de debut al virozelor şi se asociază apoi cu strănut, dureri musculare. Sinuzita acută sau acutizarea unei sinuzite cronice este şi ea de multe ori o consecinţă a expunerii la frig. Durerea persistă şi este asociată cu senzaţie de presiune, obstrucţie nazală, rinoree. Nevralgiile de nerv facial sunt şi ele cauzate de frig. În aceste situaţii, du­rerea de cap se localizează într-o singură direcţie: în zona frunţii, a ochilor şi este intensă, a­sociată uneori cu senzaţie de arsură. Dacă au fost afectate toate ramurile nervului, pot exista şi dureri dentare. Iarna o altă cauză a durerilor de cap este durerilor coloanei vertebrale, numită în termeni medicali, spondiloză cervicală. Simptomele sunt durerea în zona cefei, ameţeala, amorţeli ale mâinilor. Tensiunea arterială are tendinţă de creştere iarna, iar hipertensivii suferă variaţii de tensiune în acest sezon. O consecinţă a acestor fluctuaţii este durerea de cap, însoţită de ameţeli, tulburări de vedere, oboseală.

Şi cei mici suferă frecvent de dureri de cap în sezonul rece. La fel ca adulţii, copiii pot contacta viroze, însă durerile lor de cap pot fi cauzate şi de afecţiuni din sfera ORL, precum otitele, sau amigdalitele. Ele au o incidenţă mai mare iarna.

Meteosensibilitate

Când nici una dintre aceste probleme medicale nu este cauza durerilor de cap, singura explicaţie poate fi meteosensibi­litatea. Milioane de oameni acuză dureri de cap la schimbările de presiune atmosferică şi de temperatură, la umiditate crescută şi când cerul este înnorat. Specialiştii neurologi au explicat acest fenomen prin modificările chimice şi electrice care se produc în creier. Durerea pulsează şi se resimte de obicei pe o singură parte a capului.

Cum să prevenim aceste dureri sezoniere? Păi e destul de simplu, o căciulă purtată în timpul sezonului rece. În special în iernile noastre care sunt destul de reci.

Nu prea avem acces liber la TVR dar mai reusim sa privim cate ceva, gratie computerului. Dar putin stiu ca statul ore in sir la computer poate dauna grav coloanei vertebrale. Acest material mi-a starnit interesul, fiindca ma priveste si pe mine. Dar sunt sigura cu sunt foarte multe persoane, care petrec zile in sir in fata calculatorului. Se pare ca cel mai mult are de suferit coloana vertebrala. Numarul persoanelor care acuza dureri este din randul adolescentilor, care stau ore intregi in fata monitorului. Iar aceasta boala, daca nu este descoperita la timp, nu poate fi vindecata.

Înroşirea feţei, zâmbetul, încrucişarea braţelor, mersul apăsat, statul picior peste picior sunt gesturi prin care ne exprimăm sentimentele şi gândurile. Cercetările în domeniul comunicării arată că limbajul trupului poate avea un impact mai mare decât vorbirea.

Limbajul trupului

Peste 55% din mesajul comunicat este transmis prin gesturi şi atitudine. Însă limbajul trupului poate fi în­şe­lă­tor dacă nu cunoaştem persoana res­pectivă sau dacă nu ţinem cont de si­tuaţia în care are loc comunicarea. De exemplu, un om îşi poate încrucişa braţele nu pentru a se apăra instinctiv, ci pentru că pur şi simpul îi este frig. Nu trebuie să exagerăm şi să generalizăm semnificaţia gesturilor. Nu putem emite judecăţi de valoare despre persona­litatea cuiva doar pe baza analizei gesturilor. Limbajul trupului este descifrat diferit de la o cultură la alta. De exemplu, europenii consi­deră că a te înroşi la faţă înseamnă a te simţi ruşinat, jenat, a fi într-o situaţie dificilă. În schimb, pentru popoarele din America de Sud, înroşirea feţei este un semn al pudorii, gingăşiei şi purităţii unei persoane.

Ochii şi gura

Foarte multe semnificaţii are expresia feţei. Să începem cu ochii – oglinda sufletului. În privire se pot citi bucuria, tristeţea, iubirea, ura, dezamăgirea, curajul… A privi în ochi este un semn al since­rităţii, puterii. Este însă un gest pe care puţini îl pot face. Sunt persoane care evită să privească în ochii interlocutorului. Aceştia trebuie să privească la un centimetru deasupra ochilor celuilalt. Însă privitul are mai multe semnificaţii. Într-un cuplu deja format, a privi în ochi este semnul fidelităţii. Pentru europeni, a-şi feri privirea poate însemna că persoana respectivă are ceva de ascuns, însă pentru japonezi a privi în ochi este un afront.

Privirea este foarte importantă în atracţia dintre două persoane. Când o femeie vrea să seducă un bărbat, se va uita spre el preţ de câteva fracţiuni de secundă. În felul acesta bărbatul înţelege intenţia femeii. Dacă îşi fixează privirea asupra lui, bărbatul înţelege altceva. Se poate întreba: “Ce vrea de fapt, mă cunoaşte de undeva?”. Privitul insistent şi îndelung are cu totul alte semnificaţii decât privitul scurt, aparent întâmplător. Privitul în momentul seducţiei este însoţit de o mişcare uşoară a capului. Dacă femeia ţine capul drept când se uită spre bărbatul ales, el se poate simţi urmărit sau scanat cu privirea.

Gura este asociată cu frumuseţea. Gura îl face pe celălalt să te placă sau să nu te placă. Poate tocmai de aceea din cele mai vechi timpuri omul a încercat să-şi îmbunătăţească aspectul gurii. Iar în prezent o întreagă industrie este dedicată înfrumuseţării gurii. Buzele, dinţii, zâmbetul, felul în care vorbeşte pot alcătui farmecul unei persoane, chiar dacă nu are un corp de invidiat. Zâmbetul este de altfel primul gest de socializare pe care îl face omul. În ceea ce priveşte seducţia, femeia care ţine gura puţin întredeschisă şi îşi umezeşte uşor buzele cu vârful limbii arată că este disponibilă pentru iniţierea unei relaţii.

Mâinile şi picioarele

Cele mai multe gesturi le facem cu mâinile. Unii vorbesc cu mâinile, gesticu­lează în permanenţă, alţii, dimpotrivă, nu ştiu ce să facă cu mâinile. O persoană cu gesturi ample, dinamice, foarte vizibile este un om care are nevoie de teritoriu, care vrea să fie cunoscut, să domine, să se impună în faţa interlocutorilor, să atragă atenţia.

Unul dintre cele mai comune gesturi în comunicarea dintre oameni este salutul. Strânsul mâinii cu putere arată nevoia de a se agăţa de celălalt. Toată frica se transmite la nivelul mâinii şi omul îl scutură pe celălalt din toate încheieturile nu pentru că vrea să îl domine, ci pentru că îi este teamă. Pe de altă parte, mâna moale indică neputinţa fizică, sensibilitatea unei persoane. O altă formă este aşa-numitul salut de tip peşte, în care mâna este umedă, alunecoasă, îţi scapă printre degete. Trădează neimplicarea persoanei respective sau emotivitatea.

Un alt gest frecvent este încrucişarea braţelor la piept, care apare ca semn al lipsei de deschidere, omul se protejează, impune distanţă sau ascunde ceva. Dar a încrucişa braţele arată şi o stare de agitaţie, de neputinţă sau de dezamăgire. Sau pur şi simplu omul îşi încrucişează braţele pentru că nu ştie cum să le ţină.

Poziţia degetelor trădează uneori adevărata stare a unei persoane. Dacă braţele mai pot fi controlate, mai greu ne dăm seama cum stăm cu degetele. Degetele răsfirate indică agresivitatea pe punctul de a izbucni, pe când pumnul strâns arată deja manifestarea violenţei.

Persoanele care dau din mână în timp ce vorbesc vor să convingă. Însă este importantă şi direcţia gesturilor. Mişcările îndreptate spre interlocutor, arătatul cu degetul trădează agresivitatea. În schimb, mişcările lente pe diagonală, cu degetele apropiate, arată relaxarea, disponibilitatea de a comunica.

O semnificaţie importantă în comunicarea nonverbală au şi picioarele. Mersul apăsat sau cel legănat spun ceva despre caracterul unui om. De exemplu, o persoană cu mersul apăsat este raţională, activă, pune preţ pe logică, pe lucruri concrete. În schimb, cea cu mersul legănat, ca de răţuşcă este melancolică, înclinată spre visare. Mersul pe lângă garduri, atitudinea retrasă sunt caracteristice unei persoane timide, care ar face orice să nu atragă atenţia. Statul picior peste picior reprezintă un gest de feminitate. O femeie care stă picior peste picior are mai multe şanse de a atrage atenţia unui bărbat decât una care stă cu picioarele apropiate. Dar când piciorul de deasupra se mişcă trădează agresivitatea, neliniştea persoanei.

COMUNICARE. Uneori gesturile pot spune mai mult decât cuvintele. În relaţiile dintre oameni care se cunosc foarte bine, în cuplu, se întâmplă deseori ca tensiunile să fie rezolvate printr-o îmbrăţişare sau o mângâiere. Mai ales că bărbaţii înţeleg mult mai uşor gesturile decât cuvintele. De fapt, orice relaţie interpersonală are de câştigat când gesturile oamenilor sunt vi­zibile. Cu cât oamenii sunt mai săraci în gesturi, cu atât sugerează că au mai puţine relaţii şi nu se simt confortabil în grupul respectiv.

CONTROL. Limbajul trupului poate fi controlat . O persoană care se înroşeşte este învăţată să facă exerciţii în oglindă, pro­punându-şi tocmai să se înroşească. Astfel, învaţă să-şi controleze reacţiile. Cu cât spunem mai mult “nu vreau să mă mai înroşesc”, cu atât ne înroşim mai mult. Efectul: îmi propun să mă înroşesc tocmai pentru a ajunge la performanţa de a controla reacţia. La fel se întâmplă şi cu alte ma­ni­festări ale emotivităţii: transpiraţia excesivă, bâl­bâiala, frământarea mâinilor.

Dureri în tot corpul, oboseală, tulburări de somn… Sunt simptomele unei boli atipice. Se numeşte fibromialgie şi este cunoscută mai mult în Statele Unite şi Canada decât în Europa. Mult timp ignorată , această boală a atras atenţia medicilor cu ocazia congreselor de specialitate. Experţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) iau în serios fibromialgia. Ei au pus la punct chiar şi date epidemiologice cu privire la această boală. Conform acestora, fibromialgia afectează între 2% şi 5% din populaţie, în principal femeile. Mai exact, peste 70% dintre cazurile de fibromialgie sunt depistate la femei.

SIMPTOMELE, cauzele şi tratamentul fibromialgiei. Dar, mai întâi, o scurtă precizare asupra denumirii bolii. Mialgie înseamnă durere, iar fibro provine de la fibra musculară. Aşadar, fibromialgia nu este altceva decât durerea musculară. Însă acest simptom este asociat în cadrul bolii cu tulburările de somn şi oboseala cronică. Aceste trei manifestări alcătuiesc tabloul clinic al fibromialgiei. În unele cazuri, cele trei simptome sunt însoţite de neplăceri secundare: dureri de cap, ameţeli, acufene (zgomote în urechi), anxietate, tulburări digestive sau tulburări menstruale.

Fibromialgia apare de obicei după o infecţie puternică, o perioadă de stres intens sau un traumatism, pe fondul unui organism slăbit. “Durerile cuprind spatele, gâtul, umerii şi articulaţiile membrelor, devenind permanente şi foarte greu de suportat. Se poate vorbi de fibromialgie când durerile difuze persistă de cel puţin 3 luni”. Nouă pacienţi din zece cu fibromialgie suferă de tulburări ale somnului şi se plâng de oboseală permanentă.

Fibromialgia este considerată o boală misterioasă, întrucât cauzele acesteia nu pot fi stabilite cu precizie. Conform neuropsihiatrilor, în apariţia bolii sunt implicate modificări la nivelul neurotransmi­ţă­torilor (substanţe care asigură transmi­te­rea semnalului nervos). Alţi cercetători dau vina pe unele anomalii la nivelul muş­chilor şi tendoanelor. Ceea ce se poate spu­ne cu siguranţă este că pacienţii cu fibromialgie sunt mai sensibili la durere decât alţii. Prin intermediul studiilor s-a mai con­statat că fibromialgia este frecventă în rândul membrilor unei familii, deci are o caracteristică ereditară şi afectează cu pre­cădere persoanele anxioase sau depresive.

Pentru a fi tratată cu succes, fibromialgia trebuie în primul rând diagnosticată corect. Este important să fie recunoscută din cortegiul de boli cu care este confundată: reumatism, depresie, sindromul oboselii cronice. Nu de puţine ori, pacientul aleargă inutil de la medicul de familie la reumatolog, psihiatru, neurolog.

Diagnosticul bolii se bazează pe simpto­me subiective, pe relatările pacientului. De aceea, corectitudinea diagnosticului depinde de abilitatea medicului de a vorbi cu pacientul (anamneza) şi de a efectua un examen clinic amănunţit. Totodată, medicul trebuie să ţină seama că fibromialgia poate apărea ca o singură afecţiune sau poate fi asociată cu boli cronice, precum poliartrita reumatoidă, artroza, unele boli infecţioase.

DURERI REALE. Mult timp, manifestările fibromialgiei au fost puse pe seama sensibilităţii uneori exagerate a femeilor, medicii considerând că sunt mai mult închipuite. Însă, datorită progreselor medicinei, studiile au demonstrat că durerile sunt reale şi se asociază cu modificări observate prin investigaţii imagistice de rezonanţă magnetică nucleară (RMN). Oricum, fibromialgia îşi pune amprenta asupra calităţii vieţii pacienţilor, durerile fiind intense, echivalente cu cele din bolile reumatismale cronice.

TERAPIE. Un tratament indicat pacienţilor cu fibromialgie se poate efectua într-un centru de recuperare medicală. Aici se pot îmbina tratamentul cu medicamente, kinetote­rapia, fizioterapia şi masajul. Chiar dacă acuză dureri şi stare de oboseală, pacienţii trebuie motivaţi să facă mişcare. Kinetoterapia reprezintă cea mai bună metodă pentru a se repune pe picioare. În plus, o cură de trei-patru săptămâni într-o staţiune balneoclimaterică poate face minuni în cazul celor cu dureri în tot corpul.